Posted by: justalexa | April 25, 2010

Despre…iarba

Incep acest prim post prin niste “filozofari” despre iarba.Acea iarba pe care jucam fotbal in curtea bunicilor atunci cand eram de-o schioapa, acea iarba pe care o paste fericita Milka, iarba pe care organizam picnicuri.Acea iarba.
Intotdeauna cand am crezut ca nu mai exista nicio cale de scapare, ca totul e pierdut, cand ma simteam ca un pahar gol, in care lichidul era reprezentat de resursele mele interioare de a face fata unei probleme, nu sfatul unui prieten m-a ajutat, nu detasarea de problema respectiva, nu plansul, nu revolta, ci observarea atenta a exteriorului meu, in special a naturii.
Privind un camp inverzit, niciodata observatorul nu va remarca daca un singur fir de iarba este culcat la pamant, ci va cuprinde cu privirea intregul.Este nevoie de foarte multa rabdare si perseverenta de a-l gasi tocmai pe acela in miile, milioanele  de fire, care nu numai ca par identice la prima vedere, dar  il si “camufleaza” foarte bine cu statura lor dreapta pe cel cazut.
Nimic nu este identic pe lumea asta, nici macar gemenii.Cel mult similari.Cel mult asemanatori.Daca privesti doua fire de iarba de la distanta de patru metri sigur vei spune ca sunt identice, daca injumatatesti distanta probabil te vei gandi:”Si totusi, parca unul e putin mai scurt”.Daca le apropii si mai mult vei vedea ca unul e mai gros, celalalt mai ascutit, si cu cat le apropii mai mult, cu atat vei gasi mai multe deosebiri intre cele doua.Si totusi, daca le aduci la cativa milimetri de ochi, nu vei mai observa nimic, ba chiar pot deveni nocive pentru globul tau ocular…Cand intinzi o patura pe iarba si stai asezat pe ea cinci minute, dreptunghiul de fire cazute revine incet incet la forma initiala, dupa ce iei patura de acolo.Cu cat stai mai mult asezat pe patura si obligi iarba, prin greutatea corpului tau, sa stea culcata, cu atat isi va reveni mai greu dupa ce iei patura.Partea interesanta este ca intotdeauna isi va reveni, oricat de mult ai sta asezat pe ea; mai ramane doar problema timpului.Daca tai iarba, va creste si mai repede si va fi si mai frumoasa, daca smulgi un fir din radacina, vor creste alte doua in locul lui.Iarba taiata se usuca si desi nu mai este conectata la pamant, inca exista, inca este.Doar ca este tranformata.Si dupa ce este mancata in aceasta forma de o oarecare rumegatoare, inca exista, inca este.Dar este tranformata.Ea niciodata nu moare, doar isi schimba forma.Iarba este flexibila, “se muleaza” pe capriciile vantului, si asta pentru ca ea stie ca nu are nimic de pierdut.Vantul nu o rupe, pentru ca ea nu se impotriveste, iar prin asta vantului i se aduce confirmarea existentei sale pe lume:rolul de a misca, si prin miscare, de a produce fenomene.
“Asa si?Mie ce imi pasa de asta, e doar iarba, doar nu voi sta acum sa ma compar cu ea!Eu sunt om, eu gandesc, eu evoluez prin gandirea si prin ratiunea mea, eu sunt superior ierbii”.Da, eu sunt om si posed pe langa iarba, ceva in plus:minte.Trup si suflet are si ea.Rolul omului in lume este de a se descoperi pe el insusi, prin experienta, si de a alege cine vrea sa fie.Dorinta omului este, ca prin exprienta traita, sa fie fericit.Fericirea se gaseste in suflet.Te simti fericit cand in compania unei persoane simti ca acea persoana se simte bine cu tine, oferindu-ti-se astfel confirmarea ca felul tau de a fi face fericit pe altcineva.Si atunci te simti si tu fericit.Esti fericit cand primesti ceva ce iti doreai foarte mult.Si nu esti fericit atat datorita lucrului respectiv, cat mai mult datorita faptului ca ti se ofera confirmarea ca exista cineva caruia ii pasa de tine si care vrea sa te vada fericit.Si atunci te simti si tu fericit.Te simti fericit cand esti apreciat de altii, iar aceasta apreciere vine ca o consecinta a fapului ca tu le-ai daruit ceva “celorlalti”.Te simti fericit cand ai o reusita, pentru ca prin asta ti se aduce o confrimare a valorilor tale interioare.Si cu cat reusita ta face mai multi oameni fericiti, cu atat te vei simti si tu mai fericit.Prin urmare, eu cred ca esti fericit cand daruiesti.Iarba daruieste atat de multe lucruri…:creierului nostru- oxigen, vietuitoarelor-hrana, loc pentru a ne pune patura de picnic sau gratarul, ingrasamant pentru pamantul din care tot ea rasare, ne incanta privirea cu verdele ei, ofera confirmari…Precum spuneam… “asa si?Mie ce imi pasa de asta, e doar iarba, doar nu voi sta acum sa ma compar cu ea!Eu sunt om, eu gandesc, eu evoluez prin gandirea si prin ratiunea mea, eu sunt superior ierbii” Si totusi, cine este oare mai fericit?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: